Istoria rasei
Istoria Marelui Spitz German se întinde mult înapoi în timp. După nume, putem ghici că patria acestor câini minunați este Germania, deși amprenta lor genetică poate fi găsită în întreaga Europă de Nord și Centrală. Istoric, aceștia au fost răspândiți și extrem de populari în Olanda, Austria și Marea Britanie.
Marii Spitzi Germani sunt câini nordici clasici. Din păcate, astăzi este destul de dificil să determinăm originea lor exactă raportată la un anume an. Cu toate acestea, chinologii și istoricii presupun că în venele spitzilor curge sângele vechilor „câini de turbărie” (Canis familiaris palustris), ale căror rămășițe sunt găsite în așezările oamenilor din epoca de piatră. Există, de asemenea, o teorie conform căreia strămoșii acestor câini au fost aduși pe teritoriul Germaniei și Olandei moderne de către vikingi. Acest lucru face din Spitz una dintre cele mai vechi rase din Europa Centrală.
Istoric vorbind, Großspitz-ul nu a fost un „cățeluș de canapea”. A fost un câine de lucru al țăranilor și meșteșugarilor. Era apreciat pentru universalitatea sa: păzea podgoriile de păsări și hoți, însoțea căruțele, păzea bunurile pe barje. O trăsătură specială pentru care erau iubiți era lipsa instinctului de vânătoare - spitzul nu fugea în pădure după iepuri, ci rămânea întotdeauna lângă casă sau stăpân.
În 1899, în Germania a fost fondat clubul iubitorilor de spitz („Verein für Deutsche Spitze”), iar în 1906 a fost adoptat un standard unic pentru spitzii de toate mărimile, în care se precizau parametrii și culorile fiecăruia. Cu toate acestea, cu timpul moda s-a schimbat. În anii postbelici, popularitatea marilor spitzi a scăzut catastrofal, cedând locul ciobăneștilor și terrierilor. Astăzi, Großspitz-ul este inclus pe lista raselor aflate în pericol de dispariție (în Germania această listă este ținută de organizația GEH). De aceea, fiecare proprietar al unui astfel de câine participă, practic, la salvarea unui patrimoniu cultural viu.
Cum arată Marele Spitz German: descrierea detaliată a standardului și aspectului
Marele Spitz German este un câine de talie medie, cu format pătrat, ceea ce înseamnă că înălțimea la greabăn este aproximativ egală cu lungimea corpului. Acest lucru creează impresia de compactitate și forță. Silueta sa este inconfundabilă datorită blănii luxoase și posturii mândre.
Capul și botul
Capul Großspitz-ului are formă de pană, fiind de mărime medie; privit de sus, este cel mai lat în partea posterioară și se îngustează spre vârful nasului, amintind de o vulpe. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este lină, dar clar definită, niciodată bruscă. Trufa este rotundă, mică și obligatoriu de culoare negru pur (la câinii de culoare maro - maro închis).
Ochii și urechile
Urechile sunt prinse sus, situate aproape una de cealaltă, de dimensiuni mici, cu vârfuri ascuțite și rigide, având forma unui triunghi isoscel. Ele stau întotdeauna vertical, ceea ce conferă câinelui un aspect îndrăzneț și atent. Ochii sunt de mărime medie, formă ovală, plasați ușor oblic, de culoare închisă. Pleoapele sunt negre (sau maro închis la câinii maro), ceea ce creează un efect de „machiaj”.
Corpul și membrele
Gâtul este ușor curbat, de lungime medie, fără salbă; blana din jurul gâtului formează celebrul guler bogat (coamă), care este deosebit de pronunțat la masculi. Spatele este drept și scurt, zona lombară puternică. Cutia toracică este foarte bine dezvoltată, adâncă și lată, ceea ce indică rezistență. Membrele sunt drepte, paralele între ele, cu o musculatură dezvoltată și o osatură puternică. Labele sunt strânse („labe de pisică”), cu pernuțe tari.
Coada și blana
Coada este prinsă sus, de lungime medie, se ridică imediat de la bază și se încolăcește într-un inel deasupra spatelui. Este acoperită cu o blană foarte deasă și bogată, ceea ce face ca silueta câinelui să fie completă.
Blana spitzului este dublă: păr de acoperire lung, drept, care nu se lipește de corp și un subpăr scurt, vătuit și des. Pe cap, urechi și părțile anterioare ale membrelor, blana este scurtă și catifelată (desă), pe restul corpului - lungă și bogată. Este important de menționat că blana nu ar trebui să fie ondulată sau creață. Conform standardului, sunt permise trei varietăți de culoare pentru Marele Spitz:
- Alb: Blana trebuie să fie alb pur, fără nuanțe de galben, în special pe urechi.
- Negru: Subpărul și pielea trebuie să fie închise la culoare, iar culoarea blănii - negru lăcuit, fără pete albe sau marcaje.
- Maro: Culoare maro închis uniformă. Din păcate, această culoare se întâlnește extrem de rar în prezent.
