Istoria rasei: trei versiuni și niciuna dovedită
Aici se cuvine exactitate, fiindcă tocmai în acest punct majoritatea descrierilor de rasă vorbesc cu mai multă siguranță decât permit sursele.
Registrul de stat al Coreei enumeră trei versiuni ale apariției rasei — și marchează fiecare dintre ele cu cuvântul coreean «설», adică ipoteză, nu fapt stabilit:
- o corabie de negoț a statului chinez Song de Sud a naufragiat lângă Jindo, iar de acolo câinii au ajuns pe insulă;
- în vremea Goryeo, în timpul răscoalei Sambyeolcho, au rămas pe insulă câini de război ai oastei mongole, care au devenit întemeietorii rasei;
- la începutul epocii Joseon au fost aduși câini din Mongolia pentru a păzi herghelia militară a districtului.
Imediat după enumerare, registrul adaugă o rezervă care în rezumate dispare de obicei: «nu s-a păstrat o consemnare istorică limpede, așa încât originea nu poate fi stabilită cu certitudine». Și imediat își propune propria citire — că ar fi mai degrabă urmașii unor câini din epoca pietrei, a căror linie de sânge s-a păstrat datorită despărțirii insulei de continent.
Standardul FCI așază accentele altfel în nota sa istorică. Începe și el prin a constata că nu există mărturii scrise despre origine, dar continuă: dintre diferitele teorii, cea principală acceptată este că Jindo este autohton în Coreea, bine păstrat pe insulă din pricina greutăților de transport din acele vremuri. Versiunea mongolă, pe care multe site-uri o prezintă drept «teoria cea mai răspândită», este așadar una dintre trei ipoteze într-un document primar și cedează în fața originii autohtone în celălalt. Standardul consemnează și numele locale ale rasei: Jindo-kae și Jindo-kyon, unde «kae» și «kyon» sunt cuvinte coreene pentru câine.
Din vremuri vechi vine și cea mai cunoscută povestire locală, pe care registrul însuși o redă — și o redă explicit ca povestire, cu formula «se mai spune o poveste». În timpul războiului Imjin, în 1592, toți câinii din Jindo ar fi lătrat deodată, întorși într-o singură direcție; a doua zi tocmai dinspre acea parte au apărut numeroase corăbii japoneze. Registrul nu prezintă acest lucru ca episod documentat, și nici noi.
Din istoria mai nouă se mai țin după rasă câteva fire pe care le transmitem în forma în care circulă, fără a le ridica la rangul de document: că răspândirii rasei i-a folosit sprijinul acordat cercetării chinologice de către grupul Samsung și că în 1988 Jindo au defilat la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Seul. În afara țării de baștină rasa rămâne rară: American Kennel Club o menține în Foundation Stock Service, registru pentru rase care nu au încheiat recunoașterea; în datele clubului anul recunoașterii este zero, iar grupa nu este atribuită.
