Istoria originii rasei
Istoria rasei Lagotto Romagnolo își are rădăcinile adânc înfipte în secole, ceea ce o face una dintre cele mai vechi rase de câini de apă cunoscute. Numele „Lagotto Romagnolo” se traduce literal din italiană ca „câinele de lac din Romagna”. Primele mențiuni despre câinii de apă cu păr creț din Italia datează încă din perioada Renașterii. Se consideră că aceștia sunt strămoșii multor rase moderne de câini de apă.
Inițial, acești câini erau folosiți pentru a recupera vânatul doborât, în special păsările de apă, din zonele mlăștinoase din Comacchio și Ravenna. Blana lor deasă și uleioasă îi proteja excelent de apa înghețată, permițându-le să lucreze ore în șir. Cu toate acestea, în secolul al XIX-lea, drenajele masive ale mlaștinilor din această regiune au dus la dispariția nevoii de câini de vânătoare acvatici.
Exact în acel moment, rasa și-a găsit o nouă vocație, acum faimoasă în întreaga lume. Datorită mirosului lor fenomenal și a înclinației naturale pentru căutare, Lagotto s-au recalificat, devenind singura rasă din lume specializată în căutarea prețioaselor trufe. Inteligența lor ascuțită și lipsa instinctului de vânătoare (care a dispărut treptat) i-au făcut ideali pentru această muncă – câinele nu era distras de mirosurile animalelor din pădure.
Până în anii 1970, rasa a ajuns în pragul dispariției din cauza încrucișărilor necontrolate cu alți câini. Un grup de entuziaști italieni, printre care Quintino Tosetti, Francesco Ballotta și Antonio Morsiani, s-au angajat să o revitalizeze. În 1988, a fost fondat Clubul Italian Lagotto (Club Italiano Lagotto), iar în 1995 rasa a primit recunoașterea provizorie a FCI, urmată de recunoașterea deplină în 2005.
Cum arată Lagotto Romagnolo: standard și aspect
Lagotto Romagnolo este un câine de talie medie, cu o constituție robustă și proporțională, care dă impresia de rezistență și agilitate. Aspectul lor este adesea descris ca fiind „rustic”, ceea ce subliniază originea lor de câini de lucru.
- Corp: Compact, lungimea corpului este aproximativ egală cu înălțimea la greabăn, creând un format pătrat. Spatele este drept, pieptul bine dezvoltat.
- Cap: Privit de sus, are o formă trapezoidală, este moderat de lat. Stopul (trecerea de la frunte la bot) nu este foarte pronunțat. Botul este destul de lat, puțin mai scurt decât craniul.
- Ochi: Mari, rotunzi, culoarea variază de la ocru la maro închis, în funcție de culoarea blănii. Privirea este atentă, vioaie și inteligentă.
- Urechi: De mărime medie, de formă triunghiulară cu vârfuri rotunjite, atârnânde. Sunt inserate puțin deasupra arcadelor sprâncenare.
- Coadă: În formă de sabie, nu se încolăcește, este acoperită cu păr creț. În repaus atârnă, în mișcare se ridică, dar nu mai sus de linia spatelui.
- Blană: Cea mai distinctivă trăsătură a rasei. Are o textură lînoasă, formând bucle strânse, inelate pe tot corpul, cu excepția capului, unde buclele sunt mai puțin strânse. Are un substrat des și impermeabil. La atingere, blana este ușor aspră. Important este că această blană nu năpârlește ca la majoritatea câinilor, ci crește continuu, asemănător părului uman.
