Istoria rasei: de la simbolul orașului la favoritul familiilor
Istoria rasei Leonberger este strâns legată de ambițiile unui singur om - Heinrich Essig, consilier municipal al orașului Leonberg din Germania, la mijlocul secolului al XIX-lea. Essig, fiind un mare iubitor de animale, și-a propus să creeze un câine care să semene prin aspectul său cu leul de pe stema orașului său natal. Acesta trebuia să fie nu doar un câine mare, ci un simbol viu al măreției, puterii și nobleței.
Pentru a-și realiza planul, Essig a început munca de selecție în anii 1830–1840. Ca bază, a folosit reprezentanți a trei rase remarcabile. Inițial, a încrucișat un Saint Bernard cu păr lung cu un Newfoundland alb-negru, iar ulterior a adăugat liniei sânge de Ciobănesc de Pirinei. Rezultatul a depășit toate așteptările. Primii câini, numiți oficial „Leonbergeri”, s-au născut în 1846. Ei au moștenit masivitatea și calmul Saint Bernard-ului, dragostea pentru apă și bunăvoința Newfoundland-ului, precum și blana luxoasă și calitățile de pază ale câinelui de Pirinei.
Noua rasă a câștigat rapid popularitate în rândul aristocrației și la curțile regale din Europa. Printre proprietarii acestor câini minunați s-au numărat personalități precum împăratul Napoleon al III-lea, împărăteasa Elisabeta a Austriei (Sissi), regele Umberto al Italiei, cancelarul Otto von Bismarck și Prințul de Wales. Din păcate, Heinrich Essig a murit fără a lăsa un standard clar al rasei. Acest lucru a dus la haos în reproducere: orice câine mare și blănos putea fi prezentat ca Leonberger, ceea ce a subminat reputația rasei.
Situația a fost salvată de entuziaști, care în 1895 au creat primul club Leonberger la Stuttgart și au aprobat standardul. Cu toate acestea, cele două războaie mondiale au adus rasa în pragul dispariției totale. După al Doilea Război Mondial, au rămas doar câțiva reprezentanți de rasă pură și doar datorită eforturilor titanice ale chinologilor germani s-a reușit refacerea populației. Astăzi, Leonbergerii sunt populari în toată Europa și în lume, deși nu sunt o rasă de masă, ceea ce permite păstrarea calităților lor unice.
Cum arată un Leonberger: descrierea aspectului și a culorii
Leonbergerul este un câine armonios construit, foarte mare și musculos, care, în ciuda dimensiunilor sale, își păstrează eleganța în mișcări. Aspectul său emană calm și siguranță.
- Capul: Proporțional cu corpul, mai degrabă alungit decât masiv. Craniul este moderat convex. Trecerea de la frunte la bot este lină. O caracteristică importantă este masca neagră pe bot, care este obligatorie conform standardului.
- Ochii: De mărime medie, ovali, de la maro deschis la maro închis. Privirea este directă, binevoitoare și inteligentă.
- Urechile: Lăsate, cărnoase, de mărime medie, lipite de cap, prinse sus.
- Corpul: Puternic, cu un piept lat și adânc. Spatele este drept și solid, zona lombară este musculoasă.
- Coada: Foarte stufoasă, lăsată în jos în stare de repaus. În mișcare sau când câinele este entuziasmat, se poate ridica puțin, dar nu peste linia spatelui.
- Blana: Este una dintre principalele podoabe ale rasei. Părul este lung, de la moale la ușor aspru, lipit de corp, în ciuda subpărului des. Pe gât și piept formează un „guler” sau o coamă luxoasă, deosebit de pronunțată la masculi. Pe picioarele din spate are „pantaloni”.
- Culoarea: Standardul admite diverse nuanțe: de la galben-leu și roșcat până la maro-roșcat și culoarea nisipului. Vârfurile negre ale firelor de păr sunt permise, dar nu trebuie să domine. Se admite o mică pată albă sau o dungă pe piept, precum și fire albe pe degete.
