Perro Ratero Mallorquín (Ca Rater Mallorquí) — Istorie și standard

Istoria originii rasei

Istoria acestei rase este strâns legată de istoria Insulelor Baleare, în special de insula Mallorca. Se crede că strămoșii acestor câini au ajuns pe insule împreună cu coloniștii catalani. Timp de secole, ei au îndeplinit o muncă importantă, deși nu întotdeauna vizibilă - curățarea grajdurilor și a terenurilor agricole de rozătoare. Tocmai de aceea, în numele lor apare cuvântul „Rater” (de la „rata” - șobolan).

Aici e nevoie însă de o precizare de onestitate. Documente care să ateste rasa mai devreme de mijlocul secolului al XIX-lea pur și simplu nu există. Tot ce se scrie despre sosirea câinilor odată cu cucerirea catalană sau despre origini și mai vechi rămâne la stadiul de ipoteză rezonabilă, nu de fapt demonstrat. Un câine de gospodărie nu intra în hrisoave: nu era vânat de nobili, nu figura în inventare, nu interesa pe nimeni în afara curții în care muncea. Existența lui era la fel de firească — și la fel de nedocumentată — ca cea a pisicii din pod.

Este interesant faptul că, genetic și fenotipic, Perro Ratero Mallorquín are multe în comun cu alți câini șoricar spanioli. De exemplu, dacă privim la Ratonero Valencian (Gos Rater Valencià), putem observa o asemănare izbitoare. Acest lucru se explică prin apropierea geografică și legăturile comerciale istorice dintre Valencia și Mallorca. Cu toate acestea, izolarea insulară i-a permis mallorquinului să-și păstreze trăsăturile unice, care îl deosebesc de frații săi de pe continent.

Aspectul exterior și standardele rasei

Perro Ratero Mallorquín este un câine de talie mică, dar cu o constituție robustă. Nu arată fragil sau ca o „jucărie”. Corpul său este proporționat, musculos, creat pentru reacții instantanee și alergare rapidă. Capul câinelui amintește de forma unui con trunchiat, iar ochii sunt întunecați, expresivi și plini de inteligență, fiind cartea de vizită a rasei.

O corecție față de descrierile curente: ochii nu sunt întunecați, ci rotunzi și de culoarea chihlimbarului. Blana e scurtă, lipită și fără subpăr — detaliu decisiv la capitolul despre iernile românești.

Principalele caracteristici ale aspectului:

• Urechi: Mari, erecte, de formă triunghiulară. Îi conferă câinelui un aspect mereu alert.
• Blană: Scurtă, netedă, bine lipită de corp. Foarte plăcută la atingere.
• Culoare: Cea mai comună este negru cu bronz (black and tan). Mai rar se întâlnesc variații de maro cu bronz. De asemenea, este admis tricolorul (negru, foc, alb), unde petele de „foc” sunt situate pe piept, bot și sprâncene.