Istoria originii: de la prinzător de șobolani la companion
Istoria Norfolk Terrierului este indisolubil legată de ruda sa cea mai apropiată, Norwich Terrierul. Timp de decenii, au fost considerați o singură rasă, cunoscută sub numele generic de „Norwich Terrier”. Patria lor este Estul Angliei, în special comitatele Norfolk și Norwich, unde în secolul al XIX-lea, fermierii aveau nevoie de câini mici, dar curajoși, pentru a lupta împotriva rozătoarelor din grajduri și hambare. Acești câini nu erau doar exterminatori de dăunători, ci și companioni excelenți care își însoțeau stăpânii pretutindeni.
O figură cheie în formarea rasei este considerat Frank „Roughrider” Jones, care la începutul secolului al XX-lea s-a ocupat intens de creșterea acestor mici terrieri de lucru. Câinii săi, cunoscuți ca „Terrieri de Canterbury” sau „Terrierii lui Jones”, au devenit baza pentru rasa modernă. Aceștia erau populari printre studenții Universității Cambridge ca și companioni și mascote.
Principala diferență care a separat ulterior rasa a fost forma urechilor. Exista un fel de varietate: câini cu urechi ascuțite, drepte („prick-eared”) și câini cu urechi lăsate, lipite de obraji („drop-eared”). Timp îndelungat, ambele tipuri au fost încrucișate și expuse ca o singură rasă. Cu toate acestea, în 1964, Clubul Canin Englez a luat o decizie istorică: să le recunoască ca două rase separate. Terrierii cu urechi drepte au păstrat numele de Norwich Terrier, în timp ce terrierii cu urechi lăsate au primit noul nume oficial – Norfolk Terrier, în cinstea comitatului lor natal. Această decizie a permis fiecărei rase să se dezvolte după propriul standard, păstrând în același timp rădăcini comune și un temperament similar.
Standardul rasei și aspectul exterior al Norfolk Terrierului
Norfolk Terrierul este un câine mic, robust, scund, cu un corp compact și o musculatură puternică. El dă impresia unui animal energic și rezistent, gata de muncă. În ciuda înălțimii mici, nu trebuie să arate fragil sau delicat.
- Capul: Craniul este lat, ușor rotunjit. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este bine definită. Botul este în formă de pană, puternic, lungimea sa fiind de aproximativ o treime mai scurtă decât lungimea părții craniene. Fălcile sunt puternice, cu o mușcătură în foarfecă.
- Ochii: De formă ovală, maro închis sau aproape negri, așezați adânc în orbite. Privirea este vie, inteligentă și atentă.
- Urechile: De mărime medie, în formă de V, ușor rotunjite la vârf. Ele sunt lăsate, lipite de obraji și îndreptate înainte. Această trăsătură este principala diferență față de Norwich Terrier.
- Corpul: Compact, cu un spate scurt și drept. Pieptul este adânc, coastele sunt bine arcuite.
- Membrele: Scurte, drepte și puternice, cu mușchi bine dezvoltați. Lăbuțele sunt rotunde, cu pernițe groase.
- Coada: În trecut, era tradițional cupată la aproximativ jumătate. Coada necupată este de lungime medie, groasă la bază și se îngustează spre vârf. Câinele o ține sus și drept, dar nu o aruncă pe spate.
- Blana: Dublă, cu păr de acoperire aspru, drept, ca de sârmă și un strat de subpăr moale și des. Pe gât și umeri, blana formează o mică „coamă”. Pe cap, urechi și bot, blana este scurtă, cu excepția unor sprâncene mici și mustăți.
- Culoarea: Sunt acceptate toate nuanțele de roșcat (de la grâu deschis la roșu intens), negru cu tan (black and tan), precum și grizzly (un amestec de fire de păr roșcate, negre și grizonante). Mici pete albe sunt permise, dar nu sunt de dorit.
