Istoria originii rasei
Istoria terrierului Sealyham este indisolubil legată de numele unei singure persoane — căpitanul John Owen Tucker Edwardes, un militar în retragere care locuia la proprietatea sa „Sealy Ham” în Pembrokeshire, Țara Galilor. După ce și-a încheiat serviciul în 1848, căpitanul Edwardes s-a dedicat vânătorii, care era principala sa pasiune. Principala sa pradă erau bursucii, vidrele și vulpile. Pentru o vânătoare de succes în condițiile dificile ale peisajului galez, avea nevoie de un câine mic, dar extrem de curajos și rezistent, de culoare albă, pentru ca vânătorii să nu-l confunde din greșeală cu prada în febra urmăririi.
Rasele existente nu-l mulțumeau pe căpitan: unii erau prea mari pentru vizuini, alții — insuficient de curajoși. Așa că a decis să-și creeze propriul terrier de vânătoare ideal. Din păcate, Edwardes nu a ținut înregistrări detaliate ale muncii sale de selecție, așa că formula exactă a creării Sealyhamului rămâne un mister. Cu toate acestea, cinologii și istoricii rasei sunt de acord că în crearea sa au fost implicate câteva rase cheie:
- Dandie Dinmont Terrier: Probabil, de la această rasă Sealyham a moștenit forma alungită a corpului și urechile pendulante. Dandie Dinmont Terrier este cunoscut pentru caracterul său calm și hotărât.
- Fox terrier cu păr sârmos: A oferit rasei blana aspră, entuziasmul de vânătoare și încăpățânarea.
- West Highland White Terrier: De la această rudă, Sealyham a obținut blana sa albă, specifică. West Highland White Terrier este, de asemenea, un vânător neobosit cu o fire veselă.
- Terrierul ceh: Deși această rasă a fost crescută mai târziu, creatorul ei, František Horák, a folosit terieri Sealyham pentru a crea terrierul ceh, ceea ce indică o înrudire strânsă și o similitudine a calităților de lucru.
- Bull terrier englez: Se consideră că de la bull terrier, Sealyham a moștenit puterea maxilarelor și neînfricarea.
Căpitanul Edwardes a fost extrem de strict în selecție: el prețuia exclusiv calitățile de lucru, nu aspectul. Orice câine care manifesta lașitate era imediat eliminat. După moartea căpitanului în 1891, munca sa a fost continuată de entuziaști. În 1908 a fost înființat primul club al iubitorilor rasei, iar în 1911 The Kennel Club a recunoscut oficial Sealyham Terrierul. Rasa a câștigat rapid popularitate nu doar ca vânător, ci și ca animal de companie și câine de spectacol, în special în anii 1920–1930 în Marea Britanie și SUA.
Cum arată un Sealyham Terrier: standardul și aspectul
Sealyham Terrierul este un câine care dă impresia de putere și substanță într-un volum mic. Este scurt pe picioare, alungit, dar în același timp mobil și agil. Aspectul său combină trăsăturile unui terrier de lucru și ale unui însoțitor elegant.
- Capul: Lung, puternic, cu o cutie craniană lată, ușor convexă. Botul este pătrat, puternic. Trecerea de la frunte la bot este lină. O trăsătură importantă sunt „sprâncenele”, „barba” și „mustățile” dese, care conferă capului o expresie caracteristică.
- Ochii: Închiși la culoare, de mărime medie, rotunzi și adânc așezați. Privirea este inteligentă, calmă și pătrunzătoare.
- Urechile: De mărime medie, pendulante, de formă triunghiulară cu vârfuri rotunjite. Sunt așezate aproape de obraji.
- Maxilarele și dinții: Maxilarele sunt puternice și robuste. Mușcătura este în foarfecă, cu dinți mari, ceea ce este atipic pentru un câine de această mărime.
- Corpul: Trunchiul este alungit, spatele drept și flexibil. Gâtul este lung, musculos. Pieptul este lat și adânc, bine coborât între picioarele din față.
- Membrele: Lăbuțele din față sunt scurte, puternice și cât mai drepte posibil. Membrele posterioare sunt foarte puternice, cu mușchi bine dezvoltați, care asigură un impuls puternic.
- Coada: Anterior era tradițional cupată. Dacă coada rămâne naturală, este de lungime medie, groasă la bază și se subțiază spre vârf. Câinele o ține vertical.
- Blana: Dublă. Substratul este moale și des, protejând de intemperii. Părul de acoperire este lung, aspru și sârmos.
- Coloritul: Predominant alb pur. Sunt permise pete de culoare lămâie, maro, albastre sau de bursuc pe cap și urechi. Petele puternice pe corp sunt considerate nedorite.
