Istoria rasei Small Swiss Hound (Bernese Type)
Istoria gończyilor elvețieni de talie mică, sau „Niederlaufhunds” (Niederlaufhund), este strâns legată de modificările legislative în materie de vânătoare din Elveția, de la începutul secolului XX. Până atunci, în regiunile alpine, pentru vânătoare se foloseau în mod activ gończyi elvețieni mai mari și mai rapizi (Schweizer Laufhund). Cu toate acestea, când vânătoarea a început să se desfășoare în zone cu suprafață limitată (așa-numitele „revire”), viteza și căutarea extinsă a gończyilor mari au devenit un dezavantaj. Câinii adesea împingeau vânatul pe teritoriul vânătorilor vecini, ceea ce genera conflicte.
În 1903 a fost introdusă o lege care permitea vânătoarea doar cu câini a căror înălțime la greabăn nu depășea 36 cm. Acesta a fost un impuls decisiv pentru creșterea țintită a versiunilor scunde ale gończyilor existenți. Crescătorii au început să încrucișeze gończyi elvețieni standard cu rase mai mici pentru a le reduce statura, dar pentru a păstra calitățile lor de vânătoare remarcabile: simțul mirosului, vocea și rezistența. Pentru a reduce înălțimea gończyului bernese, se pare că au fost folosiți gończyi de tip teckel, cum ar fi gończyul westfalic de tip teckel, ceea ce a permis crearea unui câine cu picioare mai scurte, dar cu un corp robust. Metode similare de selecție au fost aplicate și pentru crearea gończyului german.
Rezultatul acestei munci de selecție a fost apariția a patru tipuri de gończyi mici, fiecare dintre ei păstrând coloritul „fratelui său mai mare” din cantonul corespunzător. La 25 iulie 1905, a fost fondat „Clubul Elvețian al Dachsbracke”, care a fost ulterior redenumit „Clubul Elvețian al Niederlaufhund”. Această organizație a preluat controlul asupra creșterii și standardizării noii rase. La început, gończyi mici nu au fost recunoscuți ca o rasă separată, ci doar ca o varietate. Cu toate acestea, cu timpul, trăsăturile lor unice și stabilitatea tipului au dus la elaborarea unui standard separat, care a fost recunoscut oficial de Federația Internațională Chinologică (FCI).
Aspectul exterior și standardul rasei Small Swiss Hound (Bernese Type)
Small Swiss Hound (Bernese Type) este un câine de format dreptunghiular, vizibil alungit, cu membre scurte, dar puternice. El creează impresia unui vânător nobil, rezistent și puternic, în ciuda dimensiunilor sale compacte.
- Capul: Lung, îngust, uscat, cu trăsături nobile. Craniul este ușor bombat, fără riduri pe frunte. Trecerea de la frunte la bot este vizibilă, dar nu abruptă.
- Botul: Lung, puternic, niciodată ascuțit. Grinul nasului este drept sau cu o cocoașă abia vizibilă. Nasul este întotdeauna negru, cu nările bine deschise.
- Ochii: De formă ovală, de culoare maro închis. Privirea este vie, prietenoasă și atentă. Pleoapele se lipesc strâns, cu pigmentare neagră.
- Urechile: Foarte lungi, prinse jos, sub linia ochilor. Ele atârnă, formând cute frumoase, și sunt răsucite la bază. La atingere sunt subțiri și moi, acoperite cu păr scurt.
- Corpul: Linia superioară este armonioasă, gâtul de lungime medie, musculos, cu un guler mic. Spatele este drept și puternic. Toracele este oval, bine dezvoltat în adâncime și lungime, asigurând suficient spațiu pentru inimă și plămâni. Burta este ușor trasă în sus.
- Coada: În formă de sabie, de lungime medie, este o prelungire armonioasă a liniei spatelui. În stare de repaus atârnă, în timpul mișcării sau excitării se poate ridica puțin mai sus, dar niciodată nu se îndoaie peste spate.
- Părul: Există două varietăți:
- Păr scurt: Scurt, neted, bine lipit, cu un mic subpăr.
- Păr sârmos: Sârmos, lipit, cu o „barbă” abia vizibilă pe bot. Acest tip este mult mai rar întâlnit.
- Culoarea: Tricolor clasic. Culoarea de bază este alb pur. Pe el se află pete negre mari, care pot forma un „șezlong” sau o „șa”. Sunt obligatorii marcajele roșcate (palo) deasupra ochilor (așa-numiții „patru ochi”), pe obraji, pe partea interioară a urechilor și în jurul anusului. Se permite o ușoară pată neagră.
