Istoria originii rasei
Istoria rasei Westphalian Dachsbracke este strâns legată de tradițiile de vânătoare din Germania, în special din regiunea Westfalia. Rasa a fost creată la sfârșitul secolului al XIX-lea prin încrucișarea selectivă a ogarilor locali cu picioare înalte și medii, cunoscuți ca ogarul german, cu teckelii. Scopul crescătorilor a fost de a crea un câine care să păstreze mirosul excelent, glasul și spiritul de vânătoare al ogarilor mari, dar să aibă picioare mai scurte. Acest lucru îi permitea să urmărească prada mai lent, fără a o scoate departe de limitele terenului de vânătoare, și să lucreze eficient în desișuri și pe teren accidentat.
Primul standard al rasei a fost creat în 1886, iar recunoașterea oficială de către clubul VDH (Clubul Canin German) a avut loc mult mai târziu. Westphalian Dachsbracke a devenit un ajutor indispensabil pentru paznicii de vânătoare germani, în special la vânătoarea de iepure, vulpe și mistreț. Interesant este că această rasă a stat la baza creării ogarului suedez — drever, care astăzi este mult mai popular în Scandinavia decât strămoșul său german în țara natală. Federația Internațională de Chinologie (FCI) a recunoscut oficial rasa în 1953.
Standardul și aspectul exterior al rasei Westphalian Dachsbracke
Westphalian Dachsbracke este un câine robust, scund, de format alungit, care dă impresia de forță și rezistență. Aspectul său combină armonios trăsăturile unui ogar și ale unui teckel.
- Capul: De mărime medie, nobil, îngust. Craniul este puțin mai lat decât botul. Trecerea de la frunte la bot este lină. Botul este ascuțit, dar nu prea mult. Buzele sunt uscate, se strâng ferm.
- Ochii: Întunecați, limpezi, cu o expresie prietenoasă și inteligentă.
- Urechile: Atârnătoare, de lungime medie, late, aderă strâns la cap. Vârfurile urechilor sunt rotunjite.
- Corp: Alungit, cu un spate puternic și drept. Greabănul este pronunțat. Spatele este lat și puternic. Pieptul este adânc și lung, cu coaste bine dezvoltate, asigurând un volum mare pentru plămâni.
- Coada: Inserată sus, puternică la bază. Câinele o poartă în formă de sabie sau ușor ridicată în sus. Partea inferioară a cozii poate avea o mică perie de păr mai aspru.
- Membre: Scurte, foarte osoase și musculoase. Labe frontale sunt adesea puțin curbate, ceea ce ajută câinele să mențină mai bine echilibrul. Labe sunt compacte, cu pernuțe puternice.
- Blana: Foarte densă, aspră, aderă strâns la corp. Pe cap și urechi blana este mai scurtă, pe spate, gât și partea inferioară a cozii — mai lungă. Subpărul este practic absent.
- Culoare: Culoarea principală este de la roșcat la galben, cu o șa sau mantie neagră pronunțată. Semne albe obligatorii: dungă pe bot, gât alb (guler), piept alb, labe și vârful cozii.
