Chihuahua

Istoria dezvoltării rasei Chihuahua seamănă cu un roman polițist captivant, în care faptele se împletesc cu legendele. Majoritatea chinologilor sunt de acord că rădăcinile acestei rase se întind până în antichitate, făcând-o cea mai veche rasă de pe continentul american.

Cea mai răspândită versiune științifică leagă originea Chihuahua de câinii Techichi. Aceștia erau câini mici, muți (nu lătrau), crescuți de tolteci încă din secolul al IX-lea pe teritoriul Mexicului actual. Techichi erau ceva mai mari decât Chihuahua moderni și aveau blana mai lungă. Imaginile lor pot fi găsite pe pietrele piramidelor din Cholula și în manuscrisele antice.

După cucerirea toltecilor de către azteci, Techichi au devenit animale sacre. Nobilimea aztecă credea că acești câini sunt ghizi ai sufletelor morților către lumea de dincolo, „Mictlán”. Din păcate, această credință costa adesea viața câinilor – erau îngropați împreună cu stăpânii lor. Există, de asemenea, o teorie conform căreia sângele de Techichi s-a amestecat cu cel al câinilor chinezești cu creastă, care ar fi putut fi aduși de conchistadori sau comercianți, ceea ce a dus la reducerea dimensiunii și la apariția variațiilor cu păr scurt.

Chihuahua „moderni” au fost descoperiți de turiștii americani abia în 1850, în ruinele vechi de lângă Casa Grande, în statul mexican Chihuahua. Comercianții locali vindeau cățelușii de buzunar ca suveniruri vii. Statul se învecinează cu Texas, Arizona și New Mexico, de unde rasa și-a început marșul triumfal prin lume. American Kennel Club (AKC) a înregistrat oficial rasa în 1904, iar primul reprezentant înregistrat a fost un câine pe nume Midget.

Este un câine compact, cu un format corporal pătrat, deși la femele se admite un format puțin mai alungit pentru funcția reproductivă. Principala carte de vizită a rasei este capul.

• Capul: Are o formă caracteristică de măr (Apple head). Este singura rasă pentru care fontanela neînchisă (molera) a fost istoric considerată o normă, deși standardele moderne tind spre absența acesteia pentru siguranța animalului.
• Botul: Scurt, lat la bază, se îngustează spre nas, dar nu trebuie să fie ascuțit ca de „vulpe”. Stopul (trecerea de la frunte la bot) este foarte adânc și pronunțat, aproape de 90 de grade.
• Ochii: Mari, rotunzi, foarte expresivi, dar nu trebuie să fie excesiv de proeminenți (bulbucați). Culoarea este predominant închisă.
• Urechile: Ridicate, mari, late la bază, se îngustează ușor și sunt rotunjite la vârfuri. În stare de repaus pot fi lăsate în lateral la un unghi de 45 de grade.
• Coada: Prinsă sus, dreaptă, de lungime moderată. Un semn important al rasei este modul în care câinele o ține: ridicată sub formă de seceră sau îndoită, vârful cozii fiind îndreptat strict de-a lungul coloanei vertebrale (semicerc).

Tipuri de blană și culori

Standardul FCI distinge clar două varietăți:

1. Chihuahua cu păr scurt: Blana este scurtă, bine lipită de corp, strălucitoare și moale la atingere. Pe gât și coadă poate fi puțin mai lungă. Acest tip este adesea numit „miniatura regală”.
2. Chihuahua cu păr lung: Acești câini sunt adesea numiți „solari” datorită aspectului lor luxos. Blana este fină, mătăsoasă, dreaptă sau ușor ondulată. O trăsătură caracteristică este prezența franjurilor pe urechi, a „gulerului” pe gât, a „pantalonilor” pe picioare și a penajului bogat pe coadă.

În ceea ce privește culorile, Chihuahua este o adevărată paletă de artist. Sunt permise toate culorile și nuanțele lor, cu excepția culorii merle (marmorat), care este interzisă de multe federații chinologice din cauza problemelor genetice. Variațiile de albastru, ciocolatiu, liliac și isabella sunt considerate rare și valoroase.

Nu vă lăsați păcăliți de dimensiuni – în interiorul acestui câine trăiește spiritul unui leu. Psihicul Chihuahua este considerat unul dintre cele mai stabile dintre rasele pitice. Isteria sau lașitatea sunt considerate defecte, nu o normă, așa cum cred eronat unii oameni.

Proprieterii remarcă adesea următoarele trăsături de caracter:

• Devotament față de un singur stăpân: Chihuahua tind să aleagă „omul lor”, căruia îi vor fi loiali necondiționat. Pot fi geloși, încercând să îndepărteze alți membri ai familiei sau alte animale de lângă stăpân.
• Curaj: Acest câine nu își conștientizează dimensiunile. Se va arunca fără ezitare să apere teritoriul chiar și împotriva unui câine uriaș. Acest lucru necesită vigilență din partea stăpânului la plimbări. Spre deosebire de câinii de sanie, precum Husky Siberian, care sunt de obicei prietenoși cu străinii, sau de vânătorii de tip Podenco Campanero, Chihuahua este în primul rând un paznic și un protector al micului său univers.
• Inteligență și empatie: Simt perfect starea de spirit a stăpânului. Dacă sunteți triști, Chihuahua se va așeza pur și simplu alături și va sta liniștit, lipindu-se cu latura sa caldă.
• „Tremuratul”: Adesea puteți vedea cum un Chihuahua tremură. Nu este întotdeauna de frig. Așa se manifestă metabolismul lor ridicat, excitarea, bucuria sau vigilența.

Îngrijirea unui Chihuahua nu este deloc o povară, dar trebuie să fie regulată.

Blana și îmbăierea

Nu se recomandă spălarea Chihuahua prea des, deoarece acest lucru îndepărtează stratul protector de grăsime de pe piele, ceea ce poate duce la mătreață. Varianta optimă este o dată la trei-patru luni, folosind șampoane hipoalergenice. Câinii cu păr lung trebuie neapărat uscați cu feonul după „baie” (cu aer cald, nu fierbinte), pentru a evita răceala și încâlcirea blănii.

Pentru câinii cu păr scurt este suficientă ștergerea cu un șervețel umed sau perierea cu o mănușă de cauciuc. Cei cu păr lung trebuie periați de 2-3 ori pe săptămână cu un pieptene metalic, acordând atenție zonei din spatele urechilor și de sub picioare, unde se pot forma câlți.

Manichiura și urechile

Stăpânul de Chihuahua trebuie să urmărească cu atenție starea ghearelor. Din cauza greutății mici a câinelui, ghearele nu se tocesc natural pe asfalt. Ghearele prea lungi deformează laba și strică mersul. Trebuie tăiate o dată la 10-14 zile. Ghearele deschise la culoare sunt mai ușor de tăiat – la lumină se vede vasul de sânge roz (pulpa). Cu cele închise la culoare trebuie să fiți mai atenți și să tăiați milimetru cu milimetru.

Hainele – o necesitate

Pe vreme rece, în special iarna și toamna ploioasă, Chihuahua trebuie neapărat îmbrăcat. Nu este un capriciu al modei, ci o chestiune de supraviețuire. Din cauza volumului mic al corpului, pierd căldura instantaneu. Garderoba ar trebui să includă: pelerină de ploaie, pulover cald și salopetă de iarnă.

Mulți stăpâni fac greșeala fatală de a crede că un câine „de buzunar” nu trebuie educat. Rezultatul este un „tiran domestic”. Chihuahua răspunde excelent la dresaj și are nevoie de acesta pentru sănătatea sa mentală.

Momente cheie în educație:

• Toaleta: Chihuahua se învață ușor la scutec sau la tăviță, ceea ce este foarte comod pe vreme rea. Dar acest lucru nu anulează nevoia de plimbări.
• Socializare: Luați cățelușul în brațe în locuri aglomerate, faceți cunoștință cu alți câini (siguri). Un Chihuahua izolat devine agresiv și lătrător.
• Controlul lătratului: Rasa tinde să „sune” din orice motiv. Comanda „Liniște” trebuie învățată din primele zile.

Dacă alegeți între rasele mici, acordați atenție Toy Terrier-ului Rusesc (care este mai înalt pe picioare și are un alt tip de temperament) sau Pinscher-ului Pitic (care este mai activ și utilitar prin natura sa). De asemenea, un concurent popular este Pomeranianul, care necesită mult mai multă îngrijire a blănii.

În general, rasa Chihuahua este genetic sănătoasă și rezistentă. Bolile grave de inimă sau de ficat legate de vârstă apar mai rar decât la alte rase. Cu toate acestea, particularitățile anatomice dictează vulnerabilități specifice.

O atenție deosebită trebuie acordată dinților. Nu este vorba doar de condițiile de întreținere, ci și de standardul rasei, care prevede un maxilar scurt. Dinții stau foarte înghesuiți, ceea ce favorizează acumularea plăcii bacteriene. Alimentația corectă și îndepărtarea sistematică a tartrului (cu ultrasunete în clinică) permit păstrarea sistemului dentar al Chihuahua până la o vârstă înaintată.

Metabolismul la Chihuahua este nebunesc. Ard caloriile mult mai repede decât câinii mari, dar stomacul lor este foarte mic. Regula principală: fără mâncare de la masă! O bucățică de cârnat pentru un ciobănesc este un fleac, iar pentru un Chihuahua este o doză de șoc de sare și condimente care poate distruge ficatul.

Hrană industrială: Alegeți doar clasa „Super-premium” sau „Holistic” pentru rase mici (Small/Mini breed). Granulele trebuie să fie mărunte. Hrana ieftină din clasa economică provoacă adesea alergii și urolitiază.

Alimentația naturală: Dacă decideți să gătiți singuri, rația trebuie să constea din:

• Carne (vită, curcan, iepure) – tratată termic sau congelată.
• Produse lactate fermentate (brânză de vaci, chefir cu conținut scăzut de grăsimi).
• Legume (dovlecel, morcov, dovleac).
• Orez sau hrișcă (în cantități mici).

Chihuahua este o rasă predispusă la supraalimentare și obezitate. 100-200 de grame în plus pentru ei sunt ca 10 kg pentru un om. Acest lucru pune o presiune enormă pe picioarele subțiri și pe inimă. De aceea, dozarea strictă a hranei este critică.

• Chihuahua au cel mai mare creier raportat la dimensiunea corpului dintre toate rasele de câini.
• În trecut se credea că acești câini pot prelua bolile stăpânului (în special astmul) asupra lor. Știința nu confirmă acest lucru, dar efectul terapeutic al interacțiunii cu ei este incontestabil.
• Marilyn Monroe a fost fană a rasei și a avut un Chihuahua pe nume Choo-Choo.
• O haită de Chihuahua poate acționa foarte organizat și chiar ataca câini mult mai mari, lucrând ca un singur organism.

Se înțeleg Chihuahua cu copiii?
Nu este cea mai bună rasă pentru familiile cu copii foarte mici (sub 6-7 ani). Copilul poate răni accidental câinele fragil, iar câinele poate mușca în răspuns pentru autoapărare. Pentru copiii mai mari – este un prieten minunat.

E adevărat că nu trebuie plimbați?
Nu, este un mit. Deși pot folosi toaleta în casă, plimbările sunt necesare pentru noi impresii, formă fizică și socializare. Fără ieșiri afară, câinele devine fricos sau răutăcios.

Cât dorm?
Chihuahua iubesc confortul și pot dormi multe ore la rând, îngropați sub pătură. Sunt adevărați locuitori „de vizuină” în condiții de apartament.