Rottweiler

Istoria rottweilerului își are rădăcinile în timpurile Imperiului Roman. Strămoșii săi sunt considerați câinii de tip molos, care au însoțit legiunile romane în timpul campaniilor lor prin Alpi. Sarcina principală a acestor câini era de a mâna și de a păzi vitele, care serveau drept „provizie vie” de hrană pentru armată. După destrămarea imperiului, mulți dintre acești câini au rămas în sudul Germaniei, unde s-au încrucișat cu rasele locale.

Rasa și-a primit numele datorită orașului german Rottweil, care în Evul Mediu era un important centru comercial, renumit pentru târgurile sale de animale. Aici, acești câini, care au început să fie numiți „câini măcelari din Rottweil” (Rottweiler Metzgerhund), au devenit ajutoare indispensabile pentru măcelari și fermieri. Ei nu doar mânau turmele, ci le și păzeau de prădători și hoți. Există o legendă conform căreia măcelarii, întorcându-se de la târg cu încasările, își legau pungile cu bani la gâtul rottweilerilor, fiind absolut siguri de păstrarea câștigului. Niciun hoț nu îndrăznea să se apropie de un astfel de „seif”.

Odată cu apariția căilor ferate la sfârșitul secolului al XIX-lea, nevoia de a mâna vite pe distanțe lungi a dispărut, iar rasa s-a aflat la un pas de dispariție. Cu toate acestea, la începutul secolului al XX-lea, entuziaștii au atras atenția asupra calităților remarcabile de lucru ale rottweilerului. În 1901, a avut loc un eveniment semnificativ în Hamburg, când un polițist, cu ajutorul unui rottweiler, a dispersat o mulțime de marinari răzvrătiți, ceea ce a redat instantaneu popularitatea rasei. Curând, rottweilerii au început să fie folosiți oficial ca și câini de poliție și de serviciu. Primul standard al rasei a fost elaborat în 1914. Interesant este că, în Uniunea Sovietică, acești câini erau chiar folosiți pentru a păzi elanul domesticit de braconieri, ceea ce demonstrează versatilitatea și fiabilitatea lor.

Rottweilerul este un câine de talie medie spre mare, robust și puternic, dar în același timp elegant și armonios construit. Aspectul său emană forță, rezistență și încredere.

• Cap: De lungime medie, lat între urechi. Fruntea moderat bombată. Stopul (trecerea de la frunte la bot) bine pronunțat.
• Bot: Nu este alungit și nici scurtat. Maxilarele sunt puternice și late, cu o mușcătură în foarfecă (42 de dinți). Buzele sunt de culoare neagră, bine strânse.
• Ochi: De mărime medie, migdalați, de culoare maro închis. Expresia ochilor este calmă, încrezătoare și vigilentă.
• Urechi: Atârnânde, de mărime medie, de formă triunghiulară. Așezate sus și lat, ceea ce lărgește vizual partea craniană a capului.
• Corp: Spatele drept, puternic și musculos. Pieptul lat, adânc și voluminos, cu o parte anterioară bine dezvoltată. Abdomenul ușor supt.
• Coada: În stare naturală, orizontală, continuând linia spatelui. Anterior, coada era scurtată (cupată), dar astăzi în majoritatea țărilor acest lucru este interzis, iar coada naturală este standardul.
• Membre: Drepte, paralele, cu oase puternice și musculatură bine reliefată. Lăbuțele sunt rotunde, compacte, cu pernuțe dure și gheare scurte, negre.
• Blană: Constă dintr-un păr de acoperire de lungime medie și un substrat dens. Blana este aspră, dreaptă, aderă strâns la corp.
• Culoare: Clasic negru cu pete de culoare roșu-brun intens, clar delimitate. Petele sunt situate pe obraji, bot, sub ochi, pe partea inferioară a gâtului, piept, membre și sub baza cozii.

În spatele aspectului impunător al rottweilerului se ascunde un caracter echilibrat și calm. Acești câini sunt curajoși, neînfricați și extrem de încrezători în sine. Sunt vigilenți, atenți și au un instinct natural de protector. În cercul familiei sale, rottweilerul este un prieten blând și afectuos, care se atașează profund de oamenii săi. Ei aleg adesea un membru al familiei drept „stăpânul” lor, căruia i se supun fără îndoială, dar îi iubesc și îi respectă pe toți ceilalți.

Față de străini, rottweilerii sunt precauți și rezervați. Nu sunt predispuși la agresivitate nejustificată, dar sunt întotdeauna pregătiți să-și apere teritoriul și familia dacă simt o amenințare reală. Prin urmare, nu este recomandat să lăsați străini singuri cu câinele fără o introducere prealabilă. Rottweilerii se înțeleg excelent cu copiii, mai ales dacă cresc împreună cu ei. Sunt răbdători și pot deveni un companion minunat pentru jocuri și un paznic de încredere pentru copii. Cu toate acestea, este important să-i explicați copilului regulile de comportament cu un câine mare pentru a evita rănile accidentale.

Acești câini nu sunt zgomotoși, lătrând în special atunci când este necesar. Încrederea și calmul lor îi fac să semene cu paznici serioși, cum ar fi Bullmastiff, deși rottweilerul este mai energic și mai activ.

Rottweilerii sunt câini extrem de inteligenți, care învață rapid. Cu toate acestea, inteligența lor se combină cu o anumită încăpățânare și o tendință de dominare. Cheia unui dresaj de succes este construirea unei relații bazate pe respect reciproc, nu pe frică. Stăpânul trebuie să fie un lider incontestabil pentru rottweiler – calm, încrezător și consecvent. Metodele de dresaj bazate pe întărirea pozitivă (laudă, recompense) funcționează mult mai eficient decât duritatea și pedepsele, care pot provoca la câine o reacție de apărare sau încăpățânare.

Socializarea este cel mai important aspect al creșterii unui rottweiler. Aceasta trebuie începută cât mai devreme posibil, de la vârsta de cățeluș. Familiarizați cățelușul cu diverse persoane (adulți, copii), alte animale, sunete, locuri și situații. Acest lucru îl va ajuta să crească încrezător, calm și să reacționeze adecvat la stimuli noi, fără a manifesta frică sau agresivitate. Datorită inteligenței ridicate și dorinței de a lucra, rottweilerii obțin succese în diverse tipuri de sporturi canine, cum ar fi obediența și serviciul de protecție. Prin nivelul lor de energie și inteligență, sunt adesea comparați cu rase precum Doberman Pinscher sau Boxerul German.

Rottweilerii sunt în general câini robuști, dar, ca multe rase mari, au o predispoziție la anumite boli genetice. Este important să fiți conștienți de aceste riscuri pentru a efectua la timp profilaxia necesară.

O alimentație corectă este baza sănătății și longevității rottweilerului dumneavoastră. Având în vedere masa lor, activitatea și predispoziția la probleme articulare, rația trebuie să fie atent echilibrată. Puteți alege atât hrană uscată de înaltă calitate, cât și hrănire naturală.

Atunci când alegeți hrană uscată, acordați preferință mărcilor de clasă super-premium sau holistică, special concepute pentru rasele mari. Acordați atenție compoziției: pe primul loc ar trebui să fie carnea (nu făina de carne), conținutul de proteine – nu mai puțin de 22-26%, grăsimi – 12-16%. Este important ca hrana să conțină condroprotectoare (glucozamină, condroitină) pentru a menține sănătatea articulațiilor. Pentru câini atât de activi și energici precum rottweilerii, proteina de calitate este esențială, similar cu rasele de lucru precum Câinele Leopard Catahoula.

Dacă alegeți hrănirea naturală, baza rației (aproximativ 50-70%) ar trebui să constea din:

• Carne crudă și organe: vită, curcan, pui (dacă nu există alergii), burtă verde, inimă, ficat.
• Cereale: orez, hrișcă, ovăz (aproximativ 20-30% din rație).
• Legume și fructe: morcov, dovleac, dovlecei, mere (aproximativ 10-20%).
• Produse lactate fermentate: chefir, brânză de vaci degresată, iaurt fără aditivi.

Nu dați niciodată rottweilerului: oase tubulare, carne de porc, ciocolată și dulciuri, struguri, ceapă, usturoi, leguminoase, afumături și alimente prăjite. Asigurați întotdeauna câinelui acces la apă proaspătă și curată.

Rottweilerul este o rasă destul de nepretențioasă în ceea ce privește îngrijirea. Blana lor scurtă și aspră nu necesită periere zilnică. Este suficient să periați câinele de 1-2 ori pe săptămână cu o perie de cauciuc sau un furminator, pentru a îndepărta firele de păr moarte. În timpul năpârlirii sezoniere (primăvara și toamna), procedura ar trebui efectuată mai des.

1. Îmbăierea: Spălați rottweilerul cu șampon numai la nevoie, nu mai des de 2-3 ori pe an, pentru a nu deteriora stratul protector al pielii. După o plimbare pe vreme murdară, este suficient să ștergeți lăbuțele și abdomenul cu un prosop umed.
2. Urechi și ochi: Verificați regulat urechile pentru murdărie și inflamații. Curățați-le cu o loțiune specială. Ochii trebuie să fie curați, fără secreții excesive.
3. Gheare: Dacă ghearele nu se tocesc natural pe asfalt, trebuie tăiate cu o unghieră pentru rase mari, aproximativ o dată pe lună.
4. Cazare: Rottweilerul poate trăi într-un apartament cu condiția să i se asigure plimbări zilnice, lungi și intense (cel puțin 2 ore pe zi). O casă privată cu o curte bine îngrădită ar fi o opțiune ideală. Cu toate acestea, această rasă nu este potrivită pentru a fi ținută permanent în lanț sau într-un țarc, deoarece necesită un contact strâns cu familia.

• Răgetul Rottweilerului: Rottweilerii scot un sunet unic, asemănător unui mârâit sau tors, atunci când sunt fericiți și relaxați. Începătorii îl confundă adesea cu un mârâit agresiv, dar este un semn de mulțumire.
• Câini-eroi: Rottweilerii s-au numărat printre câinii de salvare care au lucrat la ruinele World Trade Center după atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, ajutând la căutarea persoanelor sub dărâmături.
• Lucrători universali: Datorită inteligenței și rezistenței lor, rottweilerii sunt folosiți nu doar ca și câini de pază și poliție, ci și ca ghizi pentru nevăzători, câini de terapie și participanți la competiții de diverse sporturi canine.
• Încetinirea maturizării: Rottweilerii rămân mult timp „cățeluși în suflet”. Ei ating maturitatea fizică completă în jurul vârstei de 2 ani, iar cea psihologică – uneori abia la 3 ani.

Este rottweilerul potrivit pentru un proprietar fără experiență?
În general, nu. Rottweilerul necesită un proprietar încrezător, experimentat, care să poată deveni un lider pentru el și să facă față puterii și încăpățânării sale potențiale. Un începător ar putea să nu facă față educației și socializării, ceea ce poate duce la probleme de comportament.

Cum se înțeleg rottweilerii cu alte animale?
Cu o socializare corectă și timpurie, rottweilerii se pot înțelege pașnic cu alți câini și chiar cu pisici, mai ales dacă au crescut împreună. Cu toate acestea, ei pot manifesta dominanță față de câini de același sex.

Se poate ține un rottweiler într-un apartament?
Da, este posibil, dar numai cu condiția ca aceștia să primească zilnic exerciții fizice și mentale suficiente și prelungite (cel puțin 2 ore pe zi). Fără activitate suficientă, un rottweiler poate începe să se plictisească și să manifeste comportamente distructive.

Năpârlesc rottweilerii puternic?
Aceștia au o năpârlire moderată pe parcursul anului și două năpârliri sezoniere intense, primăvara și toamna. În aceste perioade, trebuie periați mai des. Comparativ, nevoile lor de îngrijire sunt semnificativ mai mici decât la rasele cu păr lung, dar mai mari decât la câinii de vânătoare cu păr scurt, cum ar fi Redbone Coonhound.

Este rottweilerul un câine rău și agresiv?
Nu. Acesta este un mit, generat de proprietarii iresponsabili și de mass-media. Un rottweiler bine educat și socializat este un câine echilibrat, calm și de încredere. Agresivitatea este rezultatul unei educații proaste, a lipsei de socializare sau a unei întrețineri necorespunzătoare.