Kromfohrländer

Istoria acestei rase relativ tinere este unică, deoarece nu s-a format de-a lungul secolelor de selecție populară, ci a apărut datorită unui noroc și a perseverenței unei singure femei. Totul este legat indirect de evenimentele războiului de la mijlocul secolului trecut. În 1945, când Al Doilea Război Mondial se apropia de sfârșit, soldații americani treceau prin regiunea Siegen, lângă munții Krumme Furche din Westfalia.

Militarii aveau cu ei un câine-talisman – un maidanez zburlit, de culoare gălbuie, pe care îl chema „Peter”. Conform unei versiuni, s-a rătăcit, conform alteia – soldații l-au dăruit unei localnice, Ilse Schleifenbaum. Experții cred că Peter era un metis de Griffon Vendean Mare, ceea ce explică aspectul său caracteristic și textura blănii.

La acea vreme, doamna Schleifenbaum avea o femelă pe nume „Fifi”, care nu avea pedigree, dar fenotipic era un clasic Fox Terrier Sârmos. Povestea romantică dintre Peter și Fifi a dus la apariția unor căței care s-au dovedit a fi surprinzător de uniformi, sănătoși și atrăgători. Aceștia se deosebeau de terrieri printr-un caracter mai blând, dar și-au păstrat vivacitatea minții. Ilse Schleifenbaum, fascinată de acești câini, a decis să consolideze acest tip. Eforturile ei au fost încununate de succes incredibil de rapid – deja în 1955, rasa a fost recunoscută oficial de Federația Chinologică Internațională (FCI).

Mulți îl confundă pe Kromfohrländer cu un simplu maidanez din cauza aspectului său natural, „țărănesc”, dar în realitate este o rasă stabilă genetic. O caracteristică importantă este împărțirea pe tipuri în funcție de structura blănii. Aceasta nu este doar estetică, ci influențează și îngrijirea.

• Tipul Sârmos (Rauhaar): Cel mai răspândit. Blana este deasă, aspră la atingere, cu un substrat bine dezvoltat. Un semn obligatoriu este prezența unei „barbe” pe bot. Lungimea blănii pe corp nu trebuie să depășească 7 cm, dar nici să fie mai scurtă de 3 cm.
• Tipul Neted (Glatthaar): Se întâlnește mai rar. Blana este moale, se lipește strâns de corp, fără barbă. Interesant este că la câinii cu blană netedă este adesea mai lung părul pe urechi („franjuri”), cozi și pe partea din spate a labelor (mustăți).

Este un câine puternic, cu o conformație proporțională. Corpul său are forma unui dreptunghi, adică lungimea trunchiului depășește ușor înălțimea la greabăn. Sunt deosebit de apreciați Kromfohrländerii sârmoși, deoarece seamănă cel mai mult cu strămoșul rasei – Peter. În orice caz, culoarea acestui câine este un fundal alb cu pete de diferite nuanțe de roșcat (de la maro deschis la foarte închis) pe cap și spate.

Capul: Capul alungit al acestui animal de companie și urechile sale pendulante au terminații cuneiforme. Un marker important al rasei este „masca” – pete simetrice pe cap, care acoperă ochii și urechile, separate de o dungă albă care merge de la frunte la nas.

Corpul și membrele: Spatele este drept și puternic. Pieptul este moderat de larg și adânc. Lăbuțele sunt un subiect aparte: trebuie să fie compacte, așa-numitele „lăbuțe de pisică”, ceea ce îi permite câinelui să fie foarte manevrabil. Coada este de lungime medie, lăsată în jos în stare de repaus, iar la excitație se ridică în formă de seceră deasupra spatelui.

Kromfohrländerii sunt crescuți ca câini de companie și „clopoței” vigilenți, dar temperamentul lor are o trăsătură specifică. Este un câine al „unei singure persoane” sau al „unei singure familii”. Gradul lor de atașament față de stăpân se învecinează cu fanatismul. Ei nu vă iubesc pur și simplu, ei vor să fie prezenți fizic în fiecare secundă a vieții dumneavoastră.

Spre deosebire de rasele mai independente, „Kromi” suportă greu singurătatea. Acest animal de companie este devotat în slujba stăpânilor și, cu o educație adecvată, se comportă ascultător. Totuși, trebuie să țineți cont de faptul că indivizii tineri în perioada pubertății pot încerca să-și stabilească propriile limite.

Trăsături cheie de comportament:

• Rezerva: Kromfohrländerul nu va fugi să dea din coadă oricărui trecător. Față de străini manifestă suspiciune, dar fără agresiune nemotivată. Are nevoie de timp pentru a accepta o persoană nouă.
• Absența instinctului de vânătoare: Acesta este un avantaj uriaș pentru întreținerea în mediul urban. Instinctul de vânătoare aproape pierdut îl face să aibă o relație echilibrată cu alte animale, fie că sunt pisici sau iepuri. Nu va fugi de dumneavoastră în pădure pe urma unei vulpi.
• Inteligență și șiretenie: Învață repede, dar își pot folosi mintea pentru a-și manipula stăpânul, cerând gustări sau un loc în pat.

Dacă sunteți în căutarea unui câine care să iubească întreaga lume, precum Boston Terrier-ul, sau care să fie la fel de flegmatic ca un Bulldog Francez, Kromfohrländerul vi se poate părea prea sensibil și selectiv în contacte. El necesită o implicare emoțională mai mare din partea proprietarului.

Deoarece toți Kromfohrländerii moderni provin practic de la trei câini (Peter, Fifi și încă o femelă, adăugată ulterior), consangvinizarea (îmmulțire înrudită) este o problemă istorică a rasei. Totuși, crescătorii responsabili din Germania, Elveția și Finlanda mențin un control strict. Reprezentanții acestei rase sunt predispuși la probleme cu articulațiile și genunchii (luxația patelară), iar forma pendulantă a urechilor creează condiții favorabile pentru dezvoltarea proceselor inflamatorii.

Afecțiuni specifice pe care merită să le cunoașteți:

• Hiperkeratoza pernuțelor (Corny Feet): O particularitate genetică a acestei rase (se întâlnește și la Terrierii Irlandezi). Este o întărire a stratului cornos pe pernuțele lăbuțelor, care poate duce la fisuri și durere la mers. Testele genetice moderne permit excluderea purtătorilor din reproducere.
• Epilepsia: Din păcate, epilepsia idiopatică se întâlnește în liniile Kromfohrländerilor mai des decât ne-am dori. La alegerea unui cățeluș, cereți obligatoriu informații despre sănătatea parinitlor până la a 3-a-4-a generație.
• Cistinuria: O tulburare metabolică ce duce la formarea de pietre în vezica urinară.

Primul risc pentru sănătatea Kromfohrländerului dumneavoastră poate fi minimizat, asigurând câinelui o dietă bine echilibrată. Al doilea poate fi ușor prevenit, efectuând la timp procedurile de igienă necesare. Dacă îl comparăm cu alte rase rare de fermă, Kromi necesită o selecție mai meticuloasă a perechii de părinți tocmai din cauza fondului genetic restrâns.

Puteți avea un câine atât de activ chiar și într-un apartament, dar îngrijirea blănii va depinde de tipul acesteia. Starea excelentă de bine a companionului cu coadă este o combinație de dietă și igienă.

Îngrijirea tipului sârmos

Blana sârmoasă nu năpârlește intens de la sine. Ea necesită trimaj (smulgerea părului mort) de 2-4 ori pe an. Nu tundeți niciodată Kromfohrländerul sârmos cu mașina! Acest lucru va strica structura firului de păr, îl va face moale, pufos și vulnerabil la murdărie și umezeală, iar culoarea va deveni ștearsă. Periajul săptămânal va ajuta la evitarea încurcăturilor în zona bărbii și sub axile.

Îngrijirea tipului neted

Aici totul este mai simplu, dar năpârlirea va fi mai vizibilă sezonier. Îngrijirea unui astfel de câine nu este dificilă – blana sa este curățată cu o perie specială de cauciuc sau o mănușă de două ori pe săptămână, pentru a îndepărta părul mort. Aveți grijă deosebită la curățenia urechilor, deoarece acestea se lipesc strâns de cap și se aerisesc prost.

Kromfohrländerul inteligent iubește să învețe lucruri noi și răspunde bine la dresaj, dar nu tolerează drilul. Metodele dure, țipetele sau pedeapsa fizică vor duce la izolarea câinelui și la refuzul de a lucra. Este o rasă foarte sensibilă.

Un stimulent important pentru succesul în sesiunile de dresaj vor fi cuvintele dumneavoastră de aprobare și gustările. Activitatea naturală a acestor câini rezistenți le determină nevoia de efort fizic, așa că practicarea unui sport – Agility, Frisbee sau Nosework (căutarea de mirosuri) – va fi extrem de binevenită. Nu vă fie frică că va fugi în timpul plimbărilor – Kromfohrländerii, de obicei, se țin aproape de stăpân, raza lor de confort fiind zona de vizibilitate a proprietarului.

Kromfohrländerii consumă zilnic una sau o rație și jumătate standard – în funcție de greutate și activitatea fizică. Este de menționat că rasa nu este predispusă la obezitate dacă primește suficient efort. Totuși, mulți proprietari remarcă selectivitatea în alimentație.

• Alimentație naturală: Alegând produse din carne, preferați carnea de vită, curcan sau iepure. Evitați carnea grasă de porc. Componenta proteică (50-60%) completați-o cu carbohidrați (orez, hrișcă) și legume (morcov, dovlecel).
• Hrană uscată: Se recomandă alegerea hranei de clasă „Holistic” sau „Super-Premium” pentru câinii de talie medie cu digestie sensibilă. Acordați atenție absenței glutenului, dacă animalul are alergie.

Rația naturală trebuie îmbogățită cu adaos de făină de oase (calciu), ulei de pește (Omega-3 pentru blană) sau complexe vitaminice speciale, convenite cu medicul veterinar.

• Zâmbetul lui Kromi: Mulți proprietari susțin că Kromfohrländerii știu să „zâmbească”, dezgolind dinții din față, când se bucură de întâlnirea cu stăpânul. Aceasta nu este agresivitate, ci o manifestare a mimicii.
• Exclusivitatea: Rasa rămâne rară chiar și în țara sa de origine, Germania. Coada pentru căței se poate întinde pe un an sau mai mult.
• Proiectul „ProKromfohrländer”: Din cauza problemelor cu consangvinizarea, un grup de entuziaști a lansat proiectul „infuzie de sânge nou” (Einkreuzprojekt), unde Kromfohrländerii sunt încrucișați în mod controlat cu Câini Danezo-Suedezi de Fermă pentru sănătatea populației.

Latră mult Kromfohrländerii?
Da, sunt paznici vigilenți și anunță sosirea oaspeților prin lătrat. Totuși, nu sunt înclinați să latre continuu fără motiv, dacă sunt educați corect.

Sunt potriviți pentru familiile cu copii mici?
Kromfohrländerii își iubesc familia, dar s-ar putea să nu tolereze un comportament brutal. Pentru familiile cu copii foarte mici, care încă nu înțeleg cum să se comporte cu un animal, este mai bine să alegeți o rasă mai flegmatică. Pentru copiii de vârstă școlară, Kromi va deveni cel mai bun prieten.

De unde pot cumpăra un cățeluș?
Cel mai mare număr de canise se află în Germania (clubul RZV), Elveția și Finlanda. În România, rasa este reprezentată de exemplare unice, de aceea, probabil, va trebui să importați un cățeluș.