Caracter și temperament

Standardul descrie temperamentul în patru cuvinte: calm, blajin, prietenos — și, în același timp, vigilent. Ordinea cuvintelor contează aici, iar Clubul Canin Danez o formulează și mai direct: broholmerul este vigilent și se poate purta cu multă siguranță de sine, dar în general este prietenos, inclusiv cu străinii. Adică suspiciunea față de necunoscuți nu este norma rasei, ci exact lucrul care trebuie deosebit de normă. În rasă se descalifică atât agresivitatea, cât și frica excesivă.
Încă o afirmație răspândită merită întoarsă pe dos. DKK scrie despre nevoia unei conduceri clare din partea stăpânului — și explică imediat motivul: din cauza taliei câinelui, nu a temperamentului său. Este cu totul altă indicație decât „mână fermă pentru o rasă dominantă". Aceeași descriere continuă așa: broholmerul cooperează cu plăcere și poate învăța orice, dacă metoda se sprijină pe dorință, bunăvoință și încredere.
Rasa este atașată de teritoriul ei și nu hoinărește fără motiv; se mișcă bucuros, dar de obicei într-un ritm domol. Este un companion răbdător, care se simte bine când poate vedea toată familia deodată — și tocmai de aceea are nevoie de o viață socială strânsă cu oamenii, nu de o cușcă în colțul curții. Ca fire, este mai ușor de condus și mai puțin înclinat spre decizii de unul singur decât clasicii câini de pază a turmelor, precum Ciobănescul Caucazian.
Dar aici urmează un detaliu onest pe care clubul nu îl ascunde. Descrierea psihică obligatorie (mentalbeskrivelse) a dat rasei un profil construit în decenii de observație, iar compararea rezultatului mediu cu cel ideal a arătat două abateri: rasa are mai puțină curiozitate decât ar trebui și mai multă frică. Clubul transformă asta explicit într-un obiectiv de selecție. În plus, sunt cunoscute anumite linii în care câinii înrudiți se comportă neliniștit, hiperactiv și zgomotos și intră ușor în stres — iar asta se transmite urmașilor. La un câine de această greutate, un asemenea comportament este inacceptabil: în șase luni, în 2017–2018, trei broholmeri tineri au fost eutanasiați tocmai din cauza problemelor de comportament. De aceea descrierea psihică în Danemarca nu este o formalitate, ci o cerință de selecție: ambii părinți trebuie să o treacă după vârsta de 10 luni.
Această cunoaștere se subțiază, de altfel, iar clubul regretă asta. Până în 2015, descrierea psihică o treceau practic toți broholmerii: în 2012, de pildă, 125 de descrieri la 140 de pui născuți. De când creșterea a fost „lăsată liberă", descrierile le fac mai ales cei care plănuiesc o montă: în 2015 — 71 de descrieri la 94 de pui, în 2017 — 66 la 148. Odată cu descrierile a dispărut și chestionarul obligatoriu de sănătate, pe care înainte îl completa medicul veterinar al câinelui. Astăzi clubul încearcă să refacă tabloul prin sondaje voluntare — proprietarilor membri ai clubului li se trimite un chestionar de trei ori în viața câinelui: la 2 ani, la 5 și la 8, când câinele este deja considerat veteran.
Educație și dresaj

Indicația practică a clubului canin este scurtă: antrenați variat, în reprize scurte, și răsplătiți din belșug. Broholmerul reacționează bine la indicații și păstrează un contact destul de strâns cu stăpânul, așa că duritatea este aici inutilă și dăunătoare — distruge tocmai mecanismul de încredere pe care se sprijină totul. Prin asta, broholmerul se deosebește nu atât de ceilalți molosi, cât de mitul despre molosi: cu rase precum Mastiff-ul Englez sau Marele Danez îl leagă gabaritul și ritmul lent de maturizare, nu nevoia de un „lider de haită".
Socializarea timpurie este critic de importantă, iar în această rasă are și o miză de selecție. Faceți-i cunoștință puiului cu oameni diferiți, cu sunete, suprafețe, locuri și câini liniștiți — exact cu setul de situații pe care descrierea psihică le va verifica mai târziu: contact, manipulare, joc, surpriză, sunet, „fantome„, împușcătură. Scopul nu este un „paznic neînfricat”, ci un câine care, după ce s-a speriat, are curajul să meargă și să verifice ce a fost și se liniștește repede.
Avantaje și dezavantaje ale rasei

Avantaje și dezavantaje ale rasei · 6
| Avantaje | Dezavantaje |
|---|---|
| Calm și echilibrat: standardul cere exact acest temperament, iar în rasă chiar se vede. | Are nevoie de spațiu: nu este câine de apartament; îi trebuie un teren împrejmuit. |
| Vigilent fără agresivitate: dă glas doar la nevoie, iar cu străinii este în general prietenos. | Gabaritul dictează cotidianul: o mașină în care încape, o clinică pregătită să lucreze cu această greutate și un loc în casă. |
| Foarte orientat spre familie: atașat de teritoriul său, nu hoinărește. | Salivare și năpârlire sezonieră: ca la majoritatea molosilor. |
| Răbdător cu copiii — cu condiția ca cei mici să fie învățați cum se poartă cu un câine mare. | Maturizare lungă: până la 1,5–2 ani efortul se dozează strict, iar scările nu sunt pentru el. |
| Nepretențios la îngrijire: păr scurt, periere regulată primăvara și toamna. | Rasă în reconstrucție: fond genetic mic, alegere limitată de linii, listă de așteptare pentru un pui. |
| Sănătate transparentă: statutele HD, ED și cardiac sunt publice și verificabile în baza DKK. | Nu pentru cine nu verifică: în rasă există linii cu spondiloză, criptorhidie și psihic neliniștit. |

