Istoria rasei: de la Roma până în America
În ciuda numelui, English Shepherd-ul modern s-a format ca rasă tocmai în America. Cu toate acestea, rădăcinile sale genetice ajung într-adevăr în adâncurile antichității și ne duc în Insulele Britanice din timpul cuceririi romane.
Povestea a început încă din anul 55 î.Hr., când trupele lui Iulius Cezar au debarcat în Britania. Împreună cu legionarii, pe insule au ajuns câini rezistenți de conducere a vitelor, folosiți pentru paza proviziilor (animalelor vii) în timpul marșurilor lungi. Când Imperiul Roman a căzut, acești câini au rămas, s-au amestecat cu rasele locale insulare și au devenit baza pentru majoritatea raselor moderne de Collie și ciobănești.
Următoarea etapă a istoriei a avut loc în secolele XVII-XVIII, când primii coloniști din Anglia, Scoția și Irlanda au plecat să cucerească Lumea Nouă. Ei au luat cu ei ce aveau mai de preț - câinii lor. În America, acești „Collie de fermă” au continuat să-și facă treaba. Fermierii locali au îmbunătățit calitățile de lucru ale câinilor English Shepherd prin încrucișarea cu Collie de tip vechi, Border Collie și Sheltie. Scopul a fost crearea câinelui universal ideal, care să poată lucra în condițiile aspre ale fermelor americane, unde amenințarea venea nu doar de la lupi, ci și de la relieful și clima specifică.
Până în anii 1930, această rasă, numită adesea pur și simplu „farm collie” sau „vechiul câine de fermă”, era una dintre cele mai populare în SUA. Recunoașterea oficială de către United Kennel Club (UKC) a venit în 1927 (standardul a fost aprobat mai târziu). Astfel, noua rasă s-a dovedit excelentă în pază și protecție, câștigând recunoaștere în prima treime a secolului XX.
Cum arată English Shepherd: descrierea aspectului
Este un câine de talie medie, care emană echilibru și forță. English Shepherd nu trebuie să pară nici prea greoi, nici prea ușor. Este un câine înalt și destul de robust, cu blana prelungită asemănătoare cu cea a unui Collie, dar cu linii mai puțin rafinate, ceea ce subliniază destinația sa de lucru.
Caracteristici exterioare
- Capul: Bot de lungime moderată, craniul lat și plat între urechi. Trecerea de la frunte la bot (stopul) este vizibilă, dar nu bruscă.
- Ochii: De obicei căprui, au o expresie inteligentă, atentă și pătrunzătoare. Fomă migdalată.
- Urechile: Triunghiulare, prinse sus, atârnânde sau semi-ridicate pe cartilaje. Când câinele este alert, urechile se ridică puțin.
- Corpul: Câinii English Shepherd au membre puternice, un piept adânc ce asigură rezistența și spatele drept.
- Coada: Coadă stufoasă, care în stare de repaus este lăsată în jos, cu o ușoară curbură la vârf. Când este entuziasmat, se ridică, dar nu se încolăcește pe spate. Interesant este că unii cățeluși se pot naște cu cozi scurte în mod natural (bobtail).
Tipuri de blană și culori
Blana este de lungime medie, dreaptă sau ușor ondulată, având un subpăr des care protejează câinele de vremea rea. Pe picioare sunt prezenți „pantalonași”, iar la gât - un guler bogat, deosebit de pronunțat la masculi. Culoarea blănii apare în patru varietăți principale - în diverse combinații de negru, alb și roșcat:
- Negru cu pete de foc (Black and Tan): Culoarea de bază neagră cu marcaje roșcate deasupra ochilor, pe obraji, piept și picioare.
- Tricolor: Negru cu pete de foc plus marcaje albe (de obicei pe gât, piept, vârful cozii și labe).
- Sable cu alb (Sable and White): Diverse nuanțe de roșcat (de la auriu deschis până la mahon închis) cu marcaje albe.
- Negru și alb: O combinație clară a celor două culori, fără roșcat.
Masiv la prima vedere, English Shepherd se mișcă rapid și cu ușurință, fiind capabil să schimbe instantaneu direcția de deplasare, ceea ce este critic în lucrul cu vitele neascultătoare.
