Istoria originii rasei
Istoria English Springer Spaniel este strâns legată de istoria câinilor de vânătoare din Europa. Se consideră că toți spanielii provin din strămoși comuni, „Land Spaniels”, care au fost folosiți timp de secole în Marea Britanie pentru vânătoarea de păsări, chiar înainte de inventarea armelor de foc. Sarcina lor era să găsească vânatul și să-l sperie pentru vânătoarea cu șoimi sau pentru a fi prins în plase.
Cu timpul, în cadrul grupului de spanieli a avut loc o specializare. Câinii care speriau vânatul printr-un salt („springing the game”) au devenit cunoscuți ca Springeri, în timp ce câinii mai mici, care lucrau în principal cu sitarul de pădure („woodcock”), au primit numele de Cockeri. Pentru mult timp, Cocker Spanielul Englez și Springer Spanielul se puteau naște în același cuib, fiind separați doar după mărime. Abia în secolul al XIX-lea a început o muncă de selecție direcționată.
O figură cheie în formarea rasei a fost Ducele de Norfolk, care a dezvoltat propria sa linie de spanieli, cunoscuți ca Norfolk Spaniels. Acești câini au devenit strămoșii direcți ai Springerilor moderni. În 1902, Kennel Club-ul Englez a recunoscut oficial English Springer Spaniel ca rasă separată, iar în 1913 a fost creat primul club al rasei. Rasa a câștigat rapid popularitate nu doar în țara sa de origine, ci și în SUA și alte țări, unde a fost apreciată pentru calitățile sale excepționale de lucru și caracterul plăcut.
Aspectul exterior și standardul rasei
English Springer Spaniel este un câine cu o constituție simetrică, compactă și robustă. Este cel mai înalt dintre toți spanielii de uscat britanici și întruchipează forța, rezistența și atletismul.
- Capul: Craniul este de lungime medie, destul de lat, ușor rotunjit. Trecerea de la frunte la bot (stop) este bine definită. Botul este aproximativ egal în lungime cu craniul, lat și adânc.
- Ochii: De mărime medie, migdalați, de culoare alun închis. La câinii de culoare ficat, ochii pot fi mai deschiși. Privirea este atentă, blândă și plină de încredere.
- Urechile: Late, lungi, inserate la nivelul ochilor. Aderă strâns la cap și sunt acoperite cu păr lung și mătăsos.
- Corpul: Puternic, dar nu prea lung și nici prea scurt. Pieptul este adânc și bine dezvoltat. Spatele este drept, șalele sunt puternice și ușor arcuite.
- Coada: În trecut, era tradițional cupată. Astăzi, în multe țări, acest lucru este interzis. Coada necupată este inserată jos, nu se ridică niciodată deasupra nivelului spatelui, este bine acoperită cu păr și este în continuă mișcare, mai ales când câinele este activ.
- Blana: Dublă. Subpărul este moale și dens, protejând împotriva intemperiilor. Blana de acoperire este de lungime medie, dreaptă sau ușor ondulată, mătăsoasă la atingere. Pe urechi, piept, abdomen și picioare formează „franjuri” frumoase.
Există anumite diferențe de aspect între câinii de tip „de câmp” (de lucru) și „de expoziție” (show). Springerii de lucru sunt de obicei mai ușori, au blana mai scurtă, urechi mai puțin atârnate și un bot mai ascuțit, ceea ce îi face mai practici pentru munca pe câmp. Rudele lor, Welsh Springer Spanielii, au o constituție similară, dar se deosebes prin coloritul exclusiv alb cu roșu.
