Câinele cântăreț din Noua Guinee

Istoria acestei rase este învăluită în ceața pădurilor de mare altitudine de pe insula Noua Guinee. Mult timp s-a crezut că acești câini sunt doar un mit al aborigenilor. Ei trăiesc în regiuni atât de inaccesibile, încât primele date științifice confirmate au apărut abia în secolul al XX-lea.

Prima întâlnire cu civilizația

Primul exemplar a fost descris de sir Ellis Troughton în 1957, în timpul expediției sale în Papua Noua Guinee. El a adus o pereche de câini la grădina zoologică Taronga din Sydney. Acele două exemplare au devenit strămoșii majorității „cântăreților” care trăiesc acum în captivitate în SUA și Europa. Mult timp, populația din grădinile zoologice a suferit din cauza inbreeding-ului (împerecherea între rude apropiate), deoarece nu a mai fost introdus sânge nou timp de decenii.

Oamenii de știință s-au contrazis ani la rând: este câinele cântăreț din Noua Guinee o specie separată, o subspecie a lupului sau un câine domestic sălbăticit? Studiile genetice moderne îi plasează în aceeași linie cu dingo-ul australian. Aceștia sunt așa-numiții „paria” – câini primitivi care s-au separat de ramura principală a evoluției câinilor domestici cu mult timp în urmă și s-au dezvoltat în izolare.

Senzația anilor 2016-2020

Până în 2016, se credea că „cântăreții” de rasă pură au dispărut din sălbăticie din cauza hibridizării cu câinii din sate. Totuși, o expediție în munții îndepărtați ai provinciei Papua a descoperit o haită de câini sălbatici care arătau identic cu specimenele din muzee. Analiza genetică din 2020 a confirmat: câinii sălbatici de munte și cei care trăiesc în grădinile zoologice fac parte din aceeași populație. Această descoperire a oferit speranță pentru restabilirea diversității genetice a rasei.

Numele rasei nu este o metaforă. Aceste animale chiar cântă. Spre deosebire de lătratul obișnuit, vocalizarea câinelui cântăreț din Noua Guinee este o serie complexă de sunete urlate care își schimbă lin tonalitatea. Acest fenomen se numește „modulație de frecvență”.

• Rolul social: În junglele dese, unde vizibilitatea este limitată, vocea devine principalul instrument de comunicare. Cântecul ajută haita să rămână unită sau să marcheze teritoriul.
• Corul: Când un câine începe să urle, ceilalți se alătură, adaptându-și vocea la tonalitatea liderului, dar cu o anumită variație. Acest lucru creează un efect de cor polifonic, imposibil de confundat cu urlatul lupilor.
• Triluri de pasăre: Pe lângă urlat, ei emit sunete asemănătoare cu ciripitul păsărilor, mai ales când sunt agitați sau când își salută stăpânii.

Este interesant să îi comparăm cu alte rase „tăcute”. De exemplu, un Basenji, de asemenea, nu latră în sensul obișnuit, dar sunetele sale seamănă mai mult cu un jodler, în timp ce exemplarele din Noua Guinee chiar „cântă” note lungi.

La prima vedere, câinele cântăreț din Noua Guinee seamănă cu o vulpe sau cu un dingo mic. Însă, la o examinare detaliată, devine clar că acesta este un prădător perfect, creat de natură pentru supraviețuirea în munți.

Grație de pisică într-un corp de câine

Una dintre cele mai uluitoare trăsături ale acestui câine este flexibilitatea sa. Coloana vertebrală și articulațiile lor sunt atât de mobile, încât le permit să facă lucruri inaccesibile majorității câinilor:

1. Cățăratul în copaci: Se pot urca pe trunchiurile înclinate ale copacilor și chiar pot sări din creangă în creangă, asemeni pisicilor.
2. Răsucirea capului: Unghiul de rotație al capului este mult mai mare decât la câinii domestici, ceea ce le permite să scaneze mai bine mediul înconjurător.
3. Dexteritate manuală: Își folosesc labele pentru a apuca obiecte, pentru a deschide zăvoare și pentru a ține hrana, aproape ca ratonii.

Ochii „cântăreților” au un tapetum lucidum foarte pronunțat – un strat în spatele retinei care reflectă lumina. Acest lucru face ca ochii lor să strălucească verde în întuneric mult mai intens decât la alte rase, ceea ce demonstrează stilul lor de viață crepuscular și nocturn în sălbăticie.

Aceasta este cea mai importantă secțiune pentru cei care consideră această rasă ca animal de companie. Câinele cântăreț din Noua Guinee nu este un Golden Retriever. Nu este nici măcar o Shiba Inu, deși împărtășesc trăsături primitive comune. Inteligența „cântărețului” este foarte ridicată, dar este orientată spre rezolvarea problemelor de supraviețuire, nu spre a face pe plac omului.

Independența și relația cu omul

Se atașează de stăpânii lor, dar această atașare se bazează pe parteneriat, nu pe supunere. Pot fi afectuoși, se pot freca de picioare ca pisicile, dar numai atunci când vor ei. Au un instinct de vânătoare foarte dezvoltat. Orice animal mic (hamster, papagal, găina vecinului) va fi privit exclusiv ca hrană. Socializarea trebuie să înceapă din primele săptămâni de viață, altfel câinele va crește fricos și neîncrezător față de străini.

Important: Câinele cântăreț din Noua Guinee are un prag de durere extrem de ridicat și nu reacționează la pedepsele fizice la fel ca alți câini. Cruzimea față de ei va duce doar la agresivitate și la pierderea totală a încrederii.

Întreținerea unui astfel de animal exotic necesită o pregătire serioasă. Viața la apartament este posibilă doar cu condiția unui efort fizic și mental intens, dar varianta ideală este o casă la curte cu un gard foarte sigur.

Maeștri ai evadării

Acești câini sunt micii Houdini ai lumii animale. Ei pot:

• Să sară peste garduri (datorită abilității de a se cățăra);
• Să sape tuneluri cu o viteză incredibilă;
• Să se strecoare prin deschizături care par mult prea mici pentru dimensiunea lor (datorită claviculelor flexibile);
• Să deschidă încuietori simple.

Dacă sunteți în căutarea unui câine care să stea liniștit în padoc, mai bine vă orientați spre alte rase. De exemplu, un echilibrat Ciobănesc German Panda va fi o alegere mult mai bună pentru paza clasică a teritoriului, deoarece „cântărețul” mai degrabă va fugi să exploreze lumea decât să păzească perimetrul.

Dresajul unui câine cântăreț din Noua Guinee este o provocare chiar și pentru un profesionist. Metodele standard de influență „mecanică” nu funcționează aici. Dacă încercați să îl forțați să facă ceva prin forță, el pur și simplu se va „închide” sau va începe să se apere.

Clicker-training și recompensă pozitivă

Singura cale spre succes este învățarea operantă. Câinele trebuie să creadă că executarea comenzii este propria sa idee, care îi aduce un beneficiu. Învață foarte repede să deschidă uși, să caute delicatese ascunse, să parcurgă trasee de obstacole (agility), dar repetarea plictisitoare a comenzilor „șezi-culcat” îi plictisește rapid.

Merită menționat că, deși sunt inteligenți, nu vor păzi oile așa cum o face un Ciobănesc Brazilian Gacho. „Cântărețul” nu are instinctul de a aduna turma, el are instinctul de a urmări și de a mânca prada.

Sistemul digestiv al acestui câine este configurat pentru digerarea cărnii crude. În captivitate, ei reacționează adesea prost la hrana comercială cu un conținut ridicat de cereale (porumb, grâu). Cea mai bună variantă este sistemul BARF sau hrana holistică fără cereale de clasă superioară.

Datorită selecției naturale în condițiile dure din Noua Guinee, acești câini au o sănătate de fier. Ei nu suferă de multe dintre bolile ereditare specifice raselor create artificial (de exemplu, displazia de șold este extrem de rară la ei).

Totuși, fondul genetic limitat al populației în captivitate creează anumite riscuri. Crescătorii responsabili selectează cu grijă perechile pentru a evita consecințele inbreeding-ului. Durata de viață a „cântăreților” este impresionantă – 15-20 de ani nu reprezintă o raritate, ceea ce este semnificativ mai mult decât media pentru câinii de această talie.

Asemănător ca tip de constituție și sănătate robustă este un Câine de Carolina, care s-a format de asemenea în condiții de sălbăticie, dar pe continentul american. Compararea genomilor lor oferă oamenilor de știință multe informații despre migrația oamenilor antici.

Înainte de a vă decide să achiziționați un astfel de animal de companie unic, cântăriți toate punctele pro și contra.

Avantaje

• Unicitate: Veți deveni posesorul unuia dintre cele mai rare animale din lume.
• Curățenie: Sunt foarte curați, se ling ca pisicile și practic nu au mirosul specific de „câine”.
• Sănătate: Sunt longevivi, cu o imunitate puternică.
• Inteligență: Sunt observatori foarte iscusiți și curioși.
• Compactitate: Dimensiune convenabilă pentru transport (dacă sunt obișnuiți cu boxa).

Dezavantaje

• Înclinație spre evadare: Aveți nevoie de un „Alcatraz”, nu doar de un gard.
• Instinct de vânătoare: Sunt periculoși pentru animalele de companie mici.
• Vocalizare: „Cântecul” lor s-ar putea să nu fie pe placul vecinilor, mai ales noaptea.
• Independență: Nu sunt potriviți pentru începători în chinologie. Sunt greu de dresat pentru obediență.
• Raritate: Este foarte greu să găsiți un pui, lista de așteptare se poate întinde pe ani de zile.

1. Buiote vii: Aborigenii din Noua Guinee foloseau uneori acești câini drept „buiote” vii, dormind cu ei în nopțile reci, dar nu i-au domesticit niciodată complet pentru muncă sau pază.
2. Statut sacru: În unele triburi se credea că acești câini pot vedea spiritele, iar cântecul lor este o conversație cu lumea de dincolo.
3. Sunete variate: Oamenii de știință au numărat peste 15 tipuri diferite de sunete emise de acești câini, inclusiv un „tremolo” specific care nu se întâlnește la alte canide.
4. Lacrimi de empatie: În mod surprinzător, ei pot reacționa emoțional la plânsul unui copil sau al unei persoane, manifestând neliniște.

Mușcă acești câini?

Ca orice animal cu dinți, pot mușca. Totuși, au o particularitate de agresivitate ritualizată. Deseori doar simulează mușcătura sau clănțăne din dinți lângă piele pentru a avertiza. Dar dacă sunt încolțiți, reacția va fi instantanee și serioasă.

Cât costă un pui?

Prețul poate varia între 10.000 și 25.000 RON sau chiar mai mult. Însă problema nu este prețul, ci disponibilitatea. Există foarte puțini crescători în lume, iar aceștia verifică riguros viitorii proprietari.

Pot trăi cu alți câini?

Da, sunt animale de haită și se înțeleg bine cu câinii de talia lor sau mai mari, mai ales dacă au crescut împreună. Totuși, între exemplarele de același sex pot apărea conflicte serioase pentru ierarhie, care se termină adesea cu răniri.

Sunt potriviți pentru familii cu copii?

Nu este recomandat. Mișcările rapide și strigătele copiilor pot provoca instinctul de vânătoare sau agresivitatea defensivă. Acesta este un câine pentru adulți, pentru entuziaști experimentați.