Istoria detaliată a originii Small Swiss Hound (Rough-coated)
Istoria Small Swiss Hound (Rough-coated), sau Niederlaufhund, este strâns legată de schimbările în legislația de vânătoare a Elveției de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Până atunci, în regiunile alpine erau populari copoii elvețieni înalți (Schweizer Laufhund), care lucrau excelent în spații deschise mari. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea agriculturii și introducerea sistemului de terenuri de vânătoare cu o suprafață limitată (așa-numitul „Gatterjagd”), a apărut necesitatea unui câine mai lent, dar nu mai puțin rezistent.
Un moment-cheie a fost legea din 1905, care interzicea utilizarea pentru vânătoare în terenuri limitate a câinilor cu o înălțime mai mare de 36 cm. Aceasta a fost făcută pentru ca vânatul să aibă mai multe șanse de a scăpa, iar vânătoarea să fie mai etică și controlată. Copoii cu picioare lungi erau prea rapizi pentru astfel de condiții. Atunci vânătorii și crescătorii de câini elvețieni și-au îndreptat atenția spre câinii cu picioare scurte, care puteau urmări prada mult timp, dar nu prea repede, fără a o scoate în afara teritoriului alocat.
Lucrările de selecție au vizat crearea unei copii reduse a copoilor elvețieni existenți. Pentru aceasta, s-au efectuat încrucișări țintite între copoii elvețieni standard și braque-uri de tip teckel și alte rase gończy cu picioare scurte. Principalul scop a fost de a păstra simțul olfactiv remarcabil, pasiunea pentru vânătoare și celebrul glas puternic al gończy-lor mari, dar „scurtându-le” picioarele. Drept urmare, au fost dezvoltate patru varietăți de Small Swiss Hound (Small Swiss Hound (Bernese Type), Small Swiss Hound (Jura Type), Small Swiss Hound (Lucerne Type), Small Swiss Hound (Schwyz Type)), care se deosebesc prin tipul și culoarea blănii, corespunzătoare celor patru varietăți ale gończy-lor elvețieni mari (Swiss Hound (Bernese type), Swiss Hound (Jura type), Swiss Hound (Lucerne type) și Swiss Hound (Schwyz type)). Recunoașterea oficială a rasei de către Federația Chinologică Internațională (FCI) a avut loc în 1954, ceea ce i-a consolidat statutul de rasă independentă.
Standardul rasei și aspectul exterior al variantei cu păr aspru
Small Swiss Hound (Rough-coated) este un câine cu un format alungit, o constituție robustă, dar în același timp elegantă. Aspectul său exterior este pe deplin subordonat funcționalității: picioarele scurte îi permit să se miște cu încredere în desişuri dense, iar corpul lung îi asigură rezistența.
- Capul: Lung, îngust, cu un craniu ușor bombat. Trecerea de la frunte la bot este lină, dar vizibilă. Botul este îngust, nasul bine dezvoltat, de culoare neagră.
- Ochii: De formă ovală, maro închis, cu o expresie vie și atentă. Pleoapele se potrivesc perfect.
- Urechile: Foarte lungi, prinse jos, atârnă, formând cute. Aceasta este o trăsătură caracteristică a tuturor gończy-lor, care ajută la „colectarea” mirosurilor de pe pământ și la direcționarea lor spre nas.
- Corpul: Gâtul este lung, musculos, fără salbă. Spatele este drept și puternic. Pieptul este adânc și lat, asigurând suficient spațiu pentru plămâni și inimă. Abdomenul este ușor ridicat.
- Coada: De lungime medie, în formă de sabie, este o prelungire a liniei spatelui. În timpul mișcării, câinele o poartă ușor ridicată.
- Blana: Principala trăsătură distinctivă a acestei varietăți. Este aspră, sârmoasă la atingere, aderă strâns la corp, cu un subpar bine dezvoltat. Pe bot formează o mică barbă. O astfel de blană protejează perfect împotriva ploii, zăpezii și a daunelor mecanice.
În ceea ce privește culoarea, pentru varianta sârmoasă standardul permite diverse combinații, dar culoarea de bază nu este niciodată neagră sau ciocolatie. Cel mai adesea se întâlnesc nuanțe de roșu cu pete albe sau variații tricolore.
