Caracterul: un calm care nu înseamnă lipsă de curaj
Standardul descrie temperamentul ca îmbinare de măreție și curaj: un câine calm, atașat de stăpâni, vigilent, față de străini de regulă indiferent. Formularea „de regulă indiferent” este mai exactă decât obișnuitul „neîncrezător”: reacția tipică a unui mastiff la un oaspete nu este încordarea, ci lipsa de interes.
Zilnic este un câine cu activitate mică în casă și atașament foarte mare față de oameni. Suportă greu singurătatea și are obiceiul să-și urmeze omul din cameră în cameră. Este comparat des cu rase liniștite precum Sussex Spaniel, iar în privința ritmului comparația se potrivește: are nevoie de plimbări zilnice, dar tihnite, nu de efort.
Comportamentul lui de protecție se sprijină mai degrabă pe masă și prezență decât pe dinți: tactica tipică este să se așeze între străin și stăpân și să aștepte. Este un câine inteligent, sensibil la tonul vocii, care răspunde prost la strigăt și la duritate și bine la consecvență.
Dresajul și socializarea
Un mastiff învață altfel decât rasele de utilitate. Nu îi place repetarea de multe ori și nu lucrează „din zel”: un semnal îl reține repede, dar îl execută atunci când îi înțelege rostul. De aceea ședințele scurte, de câteva minute, funcționează vizibil mai bine decât cele lungi, iar duritatea nu funcționează deloc — la presiune, rasa răspunde închizându-se, nu străduindu-se.
Socializarea este decisivă dintr-un motiv aritmetic simplu: câinele adult va cântări cât un om adult sau mai mult. Tot ce nu învață un pui până la un an va trebui reînvățat mai târziu cu un animal care nu poate fi ținut fizic. În primele luni sunt deci necesare întâlniri liniștite cu oameni diferiți, cu suprafețe, zgomote, mijloace de transport și câini — dar liniștite și dozate, fără „călirea” unui pui speriat.
Programul minim, care trebuie așezat înainte ca animalul să-și atingă greutatea: mersul lângă om cu lesa slăbită, cedarea calmă a unui obiect, acceptarea examinării botului, urechilor și labelor, statul nemișcat pentru examinarea de către o persoană străină și mersul la locul lui la semnal. Ultimul nu este o podoabă: un oaspete se simte în siguranță într-o casă cu mastiff exact în măsura în care câinele știe să se culce și să rămână culcat.
